Dictionarul de puericultura

Bine ca am scapat de epidemiile de ciuma, holera sau tifos exantematic. Nu ne mai temem (cel putin in tarile dezvoltate) de foamete, de vreo invazie de lacuste sau de navalirea tatarilor. Neah. Avem in schimb terorism, incalzire globala, azbest in cladiri, E-uri in mancare si tot soiul de alte chimicale periculoase, pe care tot noi le-am inventat ca sa ne faca viata mai usoara. Aproape in fiecare zi cate-o sperietoare noua isi iteste capul negricios in inbox-urile noastre.

Adesea sunt simple istericale, generate de studii si cercetari obscure, facute pe cate-un esantion “reprezentativ” de 20 de persoane. Altele ne spun ca substanta ics douasute igrec e periculoasa, pentru ca atunci cand mananci 2 kg intr-o zi ai sanse mari sa mori. Ce conteaza ca ics douasute igrec nu se foloseste decat pentru fabricarea covoarelor si un om nu are cum sa absoarba vreodata mai mult de 0,00000000001 g in toata viata lui!

Cateodata imi promit sa nu mai citesc nimic si sa traiesc fericita in ignoranta. Sa mananc orice, fara sa-mi bat capul sa citesc eticheta mai intai. Sa vorbesc la mobil cat e ziulica de lunga, sa-mi petrec noptile cu laptopul in brate si alte trei-patru gadgeturi emanatoare de radiatii in imediata apropiere. Sa ies la plimbare pe boulevard, taman cand e traficul mai trafic si noxele zburda vesele peste tot. Sa-i dau copilului sa bea lapte din biberon. Sa… pai stati putin, ignoranta-ignoranta, dar ce poate fi periculos la un biberon?

O noua sperietoare: Bisphenolul A

Raspuns corect: Bisphenolul (sau Bisfenolul) A, prescurtat BPA, prezent in compozitia biberoanelor din plastic incasabil si suspectat in ultimul timp ca ar putea cauza probleme de sanatate.

BPA este folosit de vreo 50 de ani incoace la fabricarea (scuzati limbajul) policarbonatului si rasinilor epoxidice. Mai pe romaneste, policarbonatul este un plastic transparent, rigid, termorezistent si incasabil, din care sunt produse biberoanele pentru copii, diverse obiecte de vesela rezistente la microunde, recipiente pentru pastrarea alimentelor s.a. Rasinile epoxidice sunt aplicate, printre altele, in interiorul recipientelor si containerelor metalice, pentru a forma un strat antioxidant.

BPA poate migra, in cantitati foarte mici, din ambalaje in continutul acestora. Acest lucru se intampla cel mai des in cazul alimentelor conservate in recipiente metalice si, ceva mai putin, in alimentele pastrate in recipiente de policarbonat curatate frecvent cu detergenti puternici, utilizate pentru a pastra lichide acide, grase (cum sunt laptele sau sucurile de fructe consumate de bebelusi) sau la temperaturi inalte. Printre cei mai expusi la scurgerile de BPA sunt bebelusii hraniti cu formula de lapte lichida, pastrata in conserve metalice si administrata cu biberoane din policarbonat. Acestia pot ingera pana la 13 µg de BPA/kg de masa corporala/zi, fata de limita considerata sigura de 50 µg/kg/zi.

Atat plasticul policarbonat, cat si rasinile epoxidice sunt utilizate pe scara larga, astfel incat cea mai mare parte a populatiei din tarile dezvoltate ajunge sa absoarba BPA in cursul vietii. Un studiu efectuat in SUA in perioada 2003-2004, pe un esantion de 2157 de persoane in varsta de peste 6 ani, a aratat ca aproape 93% dintre acestea aveau BPA in urina, cea mai mare concentratie fiind detectata la copii.

Periculos sau nu?

In organism, BPA actioneaza ca un estrogen slab, testele efectuate pe animale aratand ca pe termen lung, chiar si in doze mici, poate genera dezechilibre hormonale. Primul studiu care analizeaza efectele BPA la om a fost publicat in septembrie 2008 si a a aratat ca un nivel ridicat de BPA in urina este asociat cu boli cardiace, diabet si valori anormal de ridicate ale anumitor enzime hepatice. Studiul este insa unul preliminar, iar concluziile trebuie confirmate printr-un studiu longitudinal, care sa urmareasca efectele BPA asupra aceluiasi grup de indivizi pe parcursul unei perioade indelungate de timp.

In aprilie 2008, Canada a devenit primul stat care a clasificat BPA ca substanta toxica pentru sanatatea umana si pentru mediu si a interzis comercializarea biberoanelor care contin BPA. Totusi, autoritatile pentru sanatate si protectia mediului din SUA si din Uniunea Europeana considera in continuare ca nivelurile BPA la care suntem expusi in mod obisnuit nu sunt atat de ridicate incat sa constituie un pericol pentru sanatate.

V-ati lamurit? Eu nu. Totusi, Sofia bea lapte de doua ori pe zi, din biberoane de policarbonat, la care ma uit din ce in ce mai urat de cand am inceput sa ma documentez. Pana se decid domnii savanti si doamnele agentii guvernamentale care-i treaba cu BPA-ul asta s-ar putea sa mai dureze ceva si, cine stie, poate in timpul asta copilul meu a consumat suficient incat sa-i creasca doua capete si trei cozi, cam asa, de azi in 20 de ani.

Sa vedem, asadar, ce solutii practice stau la indemana parintelui bine informat (pe romaneste, ingrijorat):

Solutia nr. 1 – A la canadienne

Jos BPA-ul! Kaput! Afara! Aruncam toate recipientele din recuzita copilului, eventual si din a noastra, care contin policarbonat. In general sunt marcate pe spate cu simbolul de reciclare si cifrele 03 sau 07 (sau PC, de la policarbonat).

Inlocuim cu biberoane si canite din plastic polipropilen, material considerat sigur. Cel putin deocamdata… cine ne poate garanta ca la anul n-o sa se descopere ca si polipropilenul contine cine stie ce substanta din cauza careia copilului ii vor creste nu doua, ci patru capete? Si sapte cozi.

Cum recunoastem biberoanele sigure? Daca nu poarta deja vreo inscriptie “BPA free”, cautam simbolul de reciclare si cifra 05 (sau insemnul PP), si suntem atenti ca plasticul sa fie semiopac sau colorat (spre deosebire de policarbonat, care este perfect transparent).

Ca sa inlaturam orice risc, tinem cont de faptul ca BPA poate fi deja prezent in formula de lapte, inca dinainte ca aceasta sa ajunga in contact cu biberoanele. Asadar, evitam formulele de lapte (mai ales lichide) conservate in recipiente metalice, in favoarea celor lichide ambalate in pastic sau sticla, respectiv a formulelor de lapte praf ambalate intr-un amestec de carton si metal.

MARCI: Adiri, Born Free, Green to Grow, MAM, Medela, Nuby (gama Natural Touch BPA Free), Nuk (biberoanele Active Cup), Zo-li

Solutia nr. 2 – Sticla

Ne intoarcem la un material testat nu in 50, nici in 200, ci in cateva mii de ani: sticla. Toate bune, netoxice si frumoase, insa un biberon de sticla in mainile unui bebelus ceva mai mare nu-i chiar un obiect inofensiv. Doar plasticul ala INCASABIL n-a fost inventat el degeaba. Alt dezavantaj: biberoanele de sticla sunt grele, si din motivul asta nici nu prea se fabrica in volum mai mare de 250 ml.

MARCI: Baby Nova, Bebe Confort, Chicco, Nuk

Solutia nr. 3 – Calea de mijloc

Suntem proaspeti proprietari de set complet de biberoane nou-noute, din policarbonat, si nu prea ne trage inima sa le aruncam. Tinem cont totusi de faptul ca incalzirea laptelui direct in biberon favorizeaza eliberarea de BPA si urmam recomandarile Academiei Americane de Pediatrie: nu fierbem biberoanele de policarbonat, nu le folosim pentru a incalzi laptele sau apa la cuptorul cu microunde si nu le spalam niciodata la masina de spalat vase.

SURSE:

Forum Despre copii – Discutie despre Bisphenolul A (RO)

The New York Times – FDA to Reconsider Plastic Bottles Risk (EN)

Flu.ro – Biberoanele din policarbonat, un pericol pentru copii (RO)

Acardius Blog – Bisfenol A, toxic la cutie (RO)

European Food Safety Authority – Comunicat de presa din 29 ianuarie 2007 (DE, EN, FR, IT)

Wikipedia – Bisphenol A (EN)

Wikipedia – Reciclarea plasticului, tabel cu simbolurile celor 7 tipuri de plastic (EN)

Centers for Disease Prevention and Control – Spotlight on BPA (EN)

Safe Mama – Articole despre BPA (EN)

Environmental Working Group – Guide to Infant Formula and Baby Bottles (EN)

Academia Americana de Pediatrie – Q&A on BPA for Parents (EN)